© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Dumnezeu ne poate vorbi prin lucrurile neaşteptate[2022-09-07]Dumnezeu ne poate vorbi în momentele neaşteptate din vieţile noastre dacă învăţăm să ascultăm bine ceea ce ne spune El în inimile noastre, a spus Papa Francisc miercuri, 7 septembrie 2022. “Vă dau un sfat, fiţi atenţi la lucrurile neaşteptate”, a spus Pontiful în cadrul audienţei sale generale săptămânale. „Acolo îţi vorbeşte viaţa, îţi vorbeşte Domnul sau îţi vorbeşte diavolul? Cineva. Dar există ceva ce trebuie să discern, cum reacţionez eu în faţa lucrurilor neaşteptate”. Audienţa generală a Papei Francisc s-a desfăşurat din nou în Piaţa San Pietro, după ce s-a ţinut în Aula Paul al VI-lea pe durata lunii august, pentru a evita căldura mare a verii.Sfântul Părinte a început şi încheiat întâlnirea plimbându-se cu papamobilul prin piaţă. Audienţa a marcat a doua sa săptămână de cateheze pe tema discernământului. Ca parte a discernământului, Papa i-a încurajat pe credincioşi să reflecteze la reacţiile lor chiar şi la circumstanţele mici, neaşteptate, cum ar fi vizita surpriză a soacrei. “Eram atât de liniştit acasă şi ‚bum, bum’, vine soacra, şi tu cum reacţionezi cu soacra? Este iubire sau este altceva înăuntru? Şi faci discernământul. Eu lucram în birou şi vine un coleg să îmi spună că are nevoie de bani, şi tu cum ai reacţionat? Să vedem ce se întâmplă când trăim lucruri pe care nu le aşteptăm şi acolo învăţăm să cunoaştem inima noastră cum se mişcă.” Papa Francisc a spus că a şti cum să îţi asculţi inima este o parte importantă a discernământului în a face o judecată sau a lua o decizie cu privire la ceva. “Noi ascultăm televizorul, radioul, telefonul celular, suntem maeştri ai ascultării, dar te întreb: tu ştii să asculţi inima ta? Te opreşti pentru a spune: ‚Dar inima mea cum se simte? Este satisfăcută, este tristă, caută ceva?’ Pentru a lua decizii frumoase trebuie ascultată propria inimă”. Pentru a ilustra acest punct, Papa a amintit istoria convertirii Sf. Ignaţiu de Loyola, un soldat îndrăgostit de poveşti cu cavaleri şi fapte de vitejie care a fost forţat să se reflecteze la fericirea lui după ce a fost grav rănit în bătălie. Plictisit pe când era în convalescenţă, Ignaţiu a citit povestiri despre sfinţi şi viaţa lui Isus, atunci când nu avea la dispoziţie alte cărţi. Pontiful a citat din autobiografia lui Ignaţiu, în care viitorul sfânt a scris despre el însuşi, relatând la persoana a III-a: „Gândindu-se la lucrurile din lume – şi la lucrurile cavalereşti, se înţelege – simţea multă plăcere, dar atunci când, de oboseală, le părăsea, se simţea gol şi dezamăgit. În schimb, a merge la Ierusalim cu picioarele goale, a nu se hrăni decât cu ierburi, a practica toate austerităţile pe care le văzuse obişnuite la sfinţi, erau gânduri care nu numai îl consolau în timp ce se oprea asupra lor, ci şi după ce le părăsea îl lăsau satisfăcut şi plin de bucurie”. „În această experienţă putem observa mai ales două aspecte”, a spus Papa. „Primul este timpul: adică gândurile lumii la început sunt atrăgătoare, dar apoi pierd smalţul şi ne lasă goi, nemulţumiţi… Dimpotrivă, gândurile lui Dumnezeu trezesc mai întâi o anumită rezistenţă – ‚Acest lucru plictisitor al sfinţilor nu-l voi citi’, dar când sunt primite aduc o pace necunoscută, care durează mult timp.” Sfântul Părinte a subliniat că “discernământul nu este un soi de oracol, sau de fatalism, sau un lucru de laborator, cum ar fi a trage la sorţi din două posibilităţi. Marile întrebări apar atunci când în viaţă am parcurs deja o bucată de drum şi la acel parcurs trebuie să ne întoarcem pentru a înţelege ce anume căutăm”. Uneori rămânem fixaţi pe o idee şi „apoi rămânem dezamăgiţi. În schimb facem o operă de caritate, facem un lucru bun şi simţim ceva fericire, ne vine un gând bun şi ne vine fericirea, bucuria, este o experienţă completă a noastră. El, Ignaţiu, trăieşte prima experienţă cu Dumnezeu ascultând propria inimă care îi arată o răsturnare curioasă. Aceasta trebuie să învăţăm: să ascultăm propria inimă; pentru a cunoaşte ce se întâmplă, ce decizie să luăm, pentru a face o judecată cu privire la o situaţie, trebuie să ne ascultăm propria inimă.” Papa a împărtăşit din înţelepciunea Sf. Ignaţiu: să citim vieţile sfinţilor, pentru că ele „arată în mod narativ şi comprehensibil stilul lui Dumnezeu în viaţa persoanelor care nu sunt foarte diferite de noi, pentru că sfinţii erau din carne şi oase ca noi. Acţiunile lor vorbesc acţiunilor noastre şi ne ajută să înţelegem semnificaţia lor.” Uneori, a adăugat el, “există un aparent caracter aleatoriu în evenimentele vieţii: totul pare să se nască dintr-un incident banal – nu erau cărţi cu cavaleri, ci numai vieţi de sfinţi. Însă un incident care cuprinde o posibilă cotitură”. „Discernământul este ajutorul pentru a recunoaşte semnalele cu care Domnul se lasă întâlnit în situaţiile neprevăzute, chiar neplăcute, aşa cum a fost pentru Ignaţiu rana la picior. Din ele se poate naşte o întâlnire care schimbă viaţa, pentru totdeauna, ca în cazul lui Ignaţiu. Se poate naşte un lucru care te face mai bun pe cale sau mai rău, nu ştiu… Domnul să ne ajute să auzim inima noastră şi să vedem când El este cel care acţionează şi când nu”. La finalul audienţei generale, ţinând cont de sărbătoarea de a doua zi, a naşterii Maicii Domnului, Papa şi-a exprimat apropierea faţă de toate mamele, „în mod special de mamele care au copii suferinzi: copii bolnavi, copii marginalizaţi, copii încarceraţi. O rugăciune deosebită pentru mamele tinerilor deţinuţi: pentru ca să nu dispară speranţa. Din păcate în închisori sunt multe persoanele care îşi iau viaţa, uneori şi tineri. Iubirea unei mame poate feri de acest pericol. Sfânta Fecioară Maria să consoleze toate mamele chinuite din cauza suferinţei copiilor.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 471, Ultimul acces: 2026-10-12 04:13:59
|
Timp total: 0.04s...
[1]:1
